Coronavirusul de tip nou a „cucerit” întreaga planetă – el provoacă o infecție numită COVID-19, care poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă. Primul caz de infecție cu noul coronavirus a fost confirmat în Republica Moldova la 7 martie, 2020. La 18 martie, 2020 a fost înregistrat primul deces. Virusul a ajuns rapid și în satul meu Săiți, Căușeni. Majoritatea lucrătorilor Primăriei Săiți s-au infectat cu COVID-19, printre care și familia mea, care muncește la un magazin din sat.
Totul s-a întâmplat la început de vară; 8 iunie, 2020
Pe data de 4 iunie, mătușa mea și copiii ei au făcut testul pentru COVID-19, iar rezultatul a fost pozitiv. Imediat au fost internați în spitalul din orașul Căușeni, copii fiind transportați la Chișinau, deoarece în orașul Căușeni nu sunt secții special amenajate pentru copii.
Având tuse puternică și dureri de cap insuportabile, fără febră, mama a decis să facă testul pe data de 8 iunie. L-am făcut și eu, chiar dacă nu aveam nici un simptom. În urmatoarea seară au venit rezultatele. La mama a fost pozitiv, iar la mine negativ. Mama a fost internată în spital, iar eu am plecat acasă, în autoizolare pentru 14 zile.
14 zile de vară, altfel
Mi-a fost greu să fiu singură acasă. Vecinii îmi făceau cumpărăturile și-mi lăsau punga la poartă. În fiecare zi eram sunată de asistenta medicală de la Centrul de Sănătate Săiți. Îmi măsuram des temperatura, iar în caz c-aș fi avut dureri de cap sau tuse, eram sfătuită să o sun imediat pe asistenta medicală.
În spitalul unde erau internate mama, matușa și bunica mea, asistentele medicale erau amabile și responsabile. Acestea erau echipate ca niște cosmonaute – purtau două măști, vizieră, costum special, câte două perechi de mănuși. Le era greu să facă injecțiile în venă, dar și cu asta se descurcau foarte bine – așa-mi povesteau mama și mătușa, prin telefon.
Să revenim la mine… momentul în care am urcat în ambulanță era groaznic. Îmi era foarte frică când priveam spre oamenii în costume albe. M-au copleșit emoțiile. Am început să plâng, însă o soră medicală mă liniștea spunând că și ea a trecut prin asta, ca majoritatea medicilor, de altfel – au fost infectați cu COVID-19.
„Nu trebuie să plângem, dar dimpotrivă, trebuie să fim optimiști, astfel încât organismul nostru să lupte împotriva virusului”, îmi zicea asistenta medicală.
Fiind în autoizolare, acasă, îmi era frică nu pentru mine, dar mai mult pentru sănătatea mamei. Emoțiile de toate felurile și teama mi-erau amplificate de vremea rea – au fost câteva zile cu ploaie, tunete și fulgere.
Singura alinare mi-erau rețelele sociale. Vorbeam cu prietenii și cu fratele meu, de peste hotare. Îmi căutam lucruri de făcut – în cele 14 zile de autoizolare am învățat să conservez fructe, să fac dulceață și diferite prăjituri.
Tot în acele zile, unice în felul lor, am realizat cât de important este să prețuiesc oamenii care-mi sunt alături; așa cum se spune – „prietenii adevărați la nevoie se cunosc”.
După 14 zile am ieșit din autoizolare și atunci a venit și mama acasă. Sănătoasă! Pentru mine și mama mea, această poveste groaznică se termină, însă nu și pentru mătușa mea, care și acum este în spital.
E internată deja de o lună. Uneori mergem în vizită, doar că noi ne aflăm în curtea blocului, ea ne privește de dincolo de geam.
***
Dragi cititori care nu credeți în existența virusului, vă asigur, el există!
Nu e minciună politică, e realitatea care ne înconjoară.
Aveți grijă de sănătatea voastră!
Autoare: Valentina, elevă
Fotografiile sunt făcute de mătușa Valentinei, din Secția Boli Infecțioase, Spitalul Căușeni, unde este internată și azi.
Acest articol este un exercițiu de activism civic și jurnalism cetățenesc, prin care tinerii învață să se exprime cu privire la problemele sau succesele comunității din care fac parte.
Articol realizat în cadrul atelierelor de jurnalism cetățenesc, organizate de Centrul Media pentru Tineri în proiectul „Dezvoltarea gândirii critice în rândul tinerilor și sporirea gradului de participare la nivel local”, finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin intermediul Programului de granturi Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova.
Această publicație a fost realizată cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a proiectului „Dezvoltarea gândirii critice în rândul tinerilor și sporirea gradului de participare la nivel local” și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.