Oxana Barbu are 30 de ani și este mămică a unui băiețel dulce de 6 anișori. Este originară din satul Selemet, raionul Cimișlia, meleag pe care a crescut și s-a afirmat ca personalitate.
Oxana scrie de la vârsta de 10 ani, iar primele ei poezii au fost citite la Radio Media Cimişlia, în proiectul „Moment poetic” anul 2006. Următorul recital al tinerei poete a fost la data de 8 noiembrie 2015, chiar de Hramul satului. Mai târziu, a fost invitată la Biblioteca Haşdeu la propria ei serată: „O lecție de viață de la un înger cu chip de pe icoană”.
Tânăra spune că duce o viață absolut obișnuită, petrece timpul împreună cu băiețelul ei, se bucură de fiecare clipă pe care i-o oferă viața, zâmbește, iubește și desigur că trăiește poezia…
„În 2017 am văzut lumina zilei primului volum de versuri „NAIVITATE DE COPIL ŞI DRAGOSTE DE VIAȚĂ. Adevăratul poet din mine l-am despcoperit în data de 14 iulie 2016 când am fost a 60-a protagonistă a clublui impresii de viață şi file din cărți cu genericul „O LECȚIE DE VIAȚĂ DIN GURA UNUI ÎNGER” la Biblioteca Publică „BOGDAN-PETRICESCU-HAJDEU din oraşul Chişinău. Am fost invitată de directorul clubului Svetlana Vizitiu. Țin să-i mulțumesc mult. Iar moderatorii mei au fost poeta Camelia Radulean şi pictorul Victor Cobazac”, spune Oxana Barbu.
Iartă, uită și merge mai departe – acțiuni ce o descriu pe Oxana în poezie, dar și în viața reală
”Nu este nicio diferență între Oxana din poezie şi Oxana din viața reală. Sunt aceeaşi persoană, am aceeaşi bunătate. La fel demult, iubesc oamenii, mă iubesc pe mine, iubesc viața. Iert, uit și merg mai departe! Nu am am regrete sau păreri de rău. Iar dacă cineva a plecat, îl las să plece, chiar dacă mă doare. Apoi mă aşez în fața oglinzii şi-mi spun „Am pierdut persoane şi nu oameni”. Căci oamenii nu uită că le-ai oferit mâna să se ridice când erau pe malul prăpastiei. Doar oamenii care sunt oameni atât la chip şi la suflet – merg alături de tine, fie ploaie, fie vînt. Plîng şi râd alături de tine. Se bucură de succesul tău. În timp ce persoanele îți întorc spatele la primul eşec, indiferent dacă l-ai ajutat cândva”, mărturisește poeta.
Are o dragoste aparte pentru satul ei natal, o dragoste exprimată în versuri
„Sunt o fire veselă, optimistă. Îmi place foarte mult să citesc, să scriu, să meditez. Sunt femeia care vede binele oriunde şi-n orice. Îmi place să ajut oamenii care au nevoie de ajutorul meu, fie de sfatul meu. Îmi ascult mereu sufletul, este unicul ce nu mă minte, nu mă vinde, nu mă trădează. Mă consider o femeie împlinită sufleteşte. Am realizat lucruri frumoase atât pentru mine, cât şi pentru cei din jurul meu. Mă mîndresc mult cu baştina mea, Selemeț. Sat frumos. Sat de unde am pornit în lume luând cu mine cei şapte ani de acasă, dragostea de frumos, dragostea de oameni, respectul, stima şi înțelepciunea – care îmi sunt călăuză şi astăzi şi-mi vor fi mereu”.
Satul meu frumos.
Din tine am plecat în lume,
Te rog să mă ierți,
Prea rar, vin la tine.
Eşti al meu părinte,
Eu sunt fiica ta,
Chiar dacă nu te vizitez,
Ştiu, mă poți ierta.
Oxana mai spune că „Viața este asemeni unui joc de noroc ” și că decizia de a câștiga sau a pierde e la alegerea fiecăruia. Oxana ales să câștige, chiar dacă nu i-a fost deloc ușor, chiar dacă a pierdut mulți oameni din viața ei. O fire gingașă, dar și o luptătoare adevărată cu destinul, tânăra poetă alege să-și dedice viața poeziei și fiului ei.
Autor: Adriana Negru
