Sunt colegi, prieteni și consăteni – trei tineri din satul Cealîc ne-au povestit despre cum se distrează și cum se relaxează după lecții.
Ora 14:00. Autobuzul școlar îi așteaptă în fața LT „Svetlîi” pe Nicolae, Valeria și Dașa. În fiecare zi ei fac naveta. Locuiesc în satul vecin – Cealîc, iar activitățile extrașcolare desfășurate reprezintă un lux pentru ei. De multe ori nu pot participa la instruiri sau la alte activități organizate după lecții, deoarece depind de transportul școlar care îi duce până acasă, în satul Cealîc. I-am întrebat ce pasiuni au și cum își petrec timpul liber într-o localitatea în care doar internetul ar fi o sursă de inspirație pentru ei.
Pescuitul – un entuziasm de nedescris
„Prima oară am fost cu tata la pescuit. I-am ținut companie. Am fost la un iaz mare, iar tatăl meu era pescar amator. Atunci am prins o căldare de pește. Am învățat să pescuiesc pe parcursul a cinci ani. Ulterior, tata mi-a încredințat undița sa din bambuc. Cel mai mare pește pe care l-am prins a fost unul de 8 kg, un Sânger. Atunci când mergem la pescuit mă trezesc dimineața, pe la patru – cinci: „Cine se trezește mai dimineață, aceluia Dumnezeu pește îi dă”, a zis Nicolae, cu zâmbetul până la urechi.
„Îmi place să pescuiesc pentru că așa învăț să fiu răbdător. E o activitate care mă relaxează și un entuziasm de nedescris. Atunci când aștepți mult și prinzi ceea ce ți-ai dorit, ești cel mai fericit. Visul meu este să particip, cel puțin o dată, la o competiție între pescari din Rusia”, povestește Nicolae Uzun.
Pe TikTok am șanse să fiu remarcată…
„Mă energizează dansurile. Timp de doi-trei ani am practicat dansurile moderne. Cel mai des dansez când nu am stare bună. De când am început să public videouri cu dansurile mele, pe TikTok, a încetat să-mi fie frică să dansez în public. Am început să accept criticile adecvat și să ascult părerile oamenilor. Cele mai prețioase sfaturi le primesc de la prietenii mei. Pe TikTok am șanse să fiu remarcată și apreciată, mai mult decât pe Youtube”, a spus Valeria Erebacan.
Desenele mele nu le voi publica pe Social Media… ar fi prea puțin
„Să desenez este cel mai plăcut lucru pe care vreau să-l fac când sunt singură acasă. Dacă văd ceva frumos, mă întreb: de ce nu aș pune aceasta pe o foaie, cu ajutorul unui singur creion?! Mă inspiră anotimpurile și oamenii. Uneori îmi deschid albumele cu desene și îmi aduc aminte ce emoții am trăit, ce m-a făcut să desenez în acel moment. Toate acestea îmi aduc multă energie. Uneori mă inspiră emoțiile oamenilor și le desenez.
Mi-am dat seama că am talent la ora de desen, când am avut temă liberă. Atunci am făcut portretul prietenei mele, iar profesoara mi-a apreciat abilitățile. Eu nu vreau să-mi public desenele și să le promovez pe soacial media, deoarece îmi pare că e prea simplu, e prea puțin. Arta este despre altceva”, a povestit Dașa Anghelceva, elevă.
Autori: Ecaterina Sladji, elevă.
Acest articol este un exercițiu de activism civic și jurnalism cetățenesc, prin care tinerii învață să se exprime cu privire la problemele sau succesele comunității din care fac parte.
Articol realizat în cadrul atelierelor de jurnalism cetățenesc, organizate de Centrul Media pentru Tineri în proiectul „Dezvoltarea gândirii critice în rândul tinerilor și sporirea gradului de participare la nivel local”, finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin intermediul Programului de granturi Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova.
Această publicație a fost realizată cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a proiectului „Dezvoltarea gândirii critice în rândul tinerilor și sporirea gradului de participare la nivel local” și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.
