Gura Bîcului este un sat situat la răscrucea dintre râul Bîc și Nistru. Istoria lui începe de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Un sat plin de tradiții și de obiceiuri păstrate în edificiile acestuia și respectate de locuitori.
Gura Bîcului este situat pe malul drept al Nistrului, acolo unde se revarsă râul Bîc. De aici vine și denumirea satului.
În prezent această cale este blocată, însă locuitorii mențin legătura cu satele vecine.
Conacul „Dragalina” era proprietatea boierului ucrainean Ianovschi. Numele conacului este în cinstea fiicei lui Elena, dezmierdată Lina (dragă, Lina). Pe teritoriul moșiei se află o serie de beciuri unde se păstra vinul boierului. Beciurile au fost construite după proiectele arhitectului Chișinăului, Alexandru Bernardazzi. În acest edificiu, Emil Loteanu a filmat o secvență din filmul „Lăutarii”.
Biserica „Sf. Nicolae” din Gura Bîcului are o istorie de peste două secole. În anul 1875 a fost decis să se construiască o biserică în centrul satului. Timp de zece ani, ban cu ban, rublă cu rublă, țăranii strângeau mijloace pentru construcția sfântului lăcaș, însă a fost secetă și oamenii încercau să supraviețuiască. Construcția a fost dusă la bun sfârșit de către soția boierului Ianovschi, cucoana Anastasia – în schimb ea a cerut să fie înmormântată în ograda bisericii, așa cum s-a și întâmplat.
Principala ramură economică a satului este agricultura. Datorită poziției lui favorabile este posibilă irigarea. Din suprafața totală de 2,8 km2 mai mult din jumătate este teren arabil.
La intercția cerulu și râului Nistru. Priveliște de pe malul satului Gura Bîcului.
Material realizat în cardul proiectului MediaLab iulie, 2016 de către: Cătălina Șipitca, Dumitrița Cigrin, Livia Ceban.
