Adriana Negru are 17 ani și este elevă în raionul Orhei, voluntară la Centrul de Tineret Orhei, președintă la Consiliul Raional al Elevilor, membră a Consiliului Raional al Tinerilor din Orhei și, de curând, Ambasadoare Media pentru Obiective Globale. Adriana coordonează clubul de lectură Book-uria, este jurnalistă la Clubul de jurnaliști Orh-ideea și este pasionată de arta scrisului. Perioada de autoizolare a devenit o provocare pentru Adriana – tânăra a îmbinat pasiunea pentru fotografie și grija față de animale, oferind prietenilor de pe rețelele sociale imagini inedite.
– Adriana, în timp ce alți tineri stau acasă și caută activități pe internet, tu ai găsit o modalitate inedită de ați petrece timpul – fotografiezi animalele din curte. Cum ți-a venit ideea?
Carantina a fost o provocare și pentru mine. Primele două zile am privit doar filme, dar erau obositoare, prea obositoare… Pentru că trăiesc în sat, am luat telefonul și am început să fotografiez natura – absolut orice, floricele, copaci, frunze, până am dat și de animalele de lângă casă. Și de aici a început toată aventura.
– De unde ai făcut rost de toate acele piese pentru decor și hăinuțele în care apar animăluțele?
Am o nebunie să strâng obiecte vechi, fără valoare, netrebuincioase și să le țin până le găsesc rostul. Încerc să fiu prietenoasă cu mediul și să reutilizez ceea ce am la îndemână, iar cât despre hăinuțe – sunt de la păpuși.
– Am văzut că ai fotografiat mai multe animale din curte. Pe câte le-ai arătat publicului și câte mai urmează?
Am mult mai multe fotografii în telefon, decât cele pe care le-am arătat publicului. Sigur, pe cele mai ingenioase și creative le expun! Eu cred că această carantină ne-a învațat să fim nu doar consumatori, dar și producători de conținut în mediul online. Dacă fiecare om ar posta lucrurile de care se ocupă acasă, carantina nu ar fi atât de plictisitoare și ar fi o motivație pentru alții, să găsească și partea bună a pandemiei. Nu știu câte fotografii mai urmează, dar oamenii cer și eu voi continua să bucur ochii și inima publicului de pe rețele.
– Ce spun părinții și prietenii tăi despre această nouă pasiune a ta?
Tata spune că înainte să fotografiez iepurașii, trebuie să-i hrănesc! Mi-am asumat și acest rol, această responsabilitate. Prietenii tot așteaptă să postez cât mai des și cât mai mult. E minunat că primesc mesaje și de la oameni necunoscuți, care-mi trimit fotografii cu iepurașii, puișorii, boboceii lor de acasă. E fain că am reușit să formez o comunitate de oameni cu care împărtășim idei și momente, cu care am luat legătura și aștept să se termine carantina, ca să merg să descoper Moldova!
– În curând se va termina perioada de autoizolare. Animalele de curte vor continua să participe la ședințe foto sau ai alte planuri pentru vară?
Dacă se termină această criză în vară, la sigur le ofer vacanță animăluțelor. M-am înscris deja la instruiri, la școli de vară care s-au transferat pentru iulie-august și n-am cum să le neglijez. Nici nu pot să spun că ne vom opri din procesul de fotografiere, pentru că am observat că este și asta mai mult decât o ocupație. Eu fotografiez orice și oriunde nu m-aș afla.
– Am observat că oamenii te întreabă în comentarii dacă animalele nu suferă. Cum răspunzi la astfel de mesaje?
Multe dintre acele comentarii vin de la persoane pe care le cunosc din activitatea de voluntariat și știu că acei oameni glumesc astfel. Iar până la urmă, fiecare are dreptul la opinie și eu sunt obișnuită să accept alte păreri, fără să iau prea tare aproape de suflet.
– Chiar dacă în țară nu va mai fi starea de urgență, oricum, vom avea multe activități acasă. Ce le-ai recomanda tinerilor care vor să-și găsească o pasiune, dar nu știu cu ce să înceapă?
Le recomand să privească lumea cu ochii și cu inima. Și tocmai atunci când vor vedea cu adevărat, se vor descoperi pe sine în acest Univers. Probabil, cu un mesaj sau poate cu menirea de a dărui ceva. Pasiunile vin din privirea ochilor și a sufletului… doar așa.
Autoare: Irina Goncear, stagiară
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM
