Mircea de la „orfelinatul de nebuni”
Așteptam troleibuzul. Întârziam ca de obicei la universitate, dar întârziam încet, nu-mi place alergatul de dimineață și nici întrecerile cu genericul „This is Sparta”, atunci când vrei să urci în 24. Iată de ce, stau câte 30-40 de minute la stație, bându-mi cafeau și admirând interminabilul spectacol al oamenilor grăbiți. – Eu sunt Mircea, se…